De Charon Normand-Widmer
David stătea vizavi de mine în camera de terapie, luminată confortabil, cu umerii cocoșați și o încruntare adânc înfiptă pe față. Venise la mine căutând ajutor pentru dificultățile sale financiare persistente, dar în curând a devenit clar că provocările sale erau înrădăcinate într-o convingere mult mai insidioasă decât simplele probleme bugetare.
Convingerile ne modelează percepțiile și ne ghidează acțiunile, însă ele se bazează adesea pe experiențe trecute, condiționări culturale și presupuneri neexaminate. Atunci când ne identificăm rigid cu convingerile noastre, putem deveni închiși la minte, defensivi sau rezistenți la idei noi. Cultivarea capacității de a fi martori la convingerile noastre implică punerea sub semnul întrebării a originii, validității și relevanței acestora în contextul nostru actual, precum și dorința de a le contesta uneori.
Angajarea în practici reflexive, cum ar fi contemplarea, participarea la conversații cu perspective diverse și citirea de literatură provocatoare, ne poate ajuta să ne examinăm convingerile mai obiectiv. Observându-ne convingerile fără a ne încurca în ele, putem rămâne deschiși la creștere și schimbare. Această deschidere ne permite să ne adaptăm și să evoluăm, promovând o mentalitate mai flexibilă și mai adaptabilă.
Pentru a merge și mai în profunzime, se poate introduce practica somatică a examinării senzațiilor fizice asociate convingerilor noastre, aprofundând înțelegerea conexiunii noastre corp-minte în raport cu acestea. Voi demonstra cum poate arăta acest lucru continuând povestea lui David.
„De fiecare dată când încep să fac progrese”, a suspinat David”, mă sabotez singur. E ca și cum nu aș vrea să reușesc.”
Am dat din cap, încurajându-l să continue. „Poți să-mi spui mai multe despre asta?”
David a ezitat, apoi cuvintele i-au ieșit în grabă. „Nu pot scăpa de sentimentul că oamenii bogați sunt răi. Am crescut auzindu-i pe părinții mei spunând că oamenii bogați ajung așa doar exploatându-i pe alții. Este ca și cum, în mintea mea, a avea bani înseamnă a fi o persoană rea.”
Am explorat împreună această convingere, urmărindu-i originile din copilărie. David a povestit cum părinții săi s-au chinuit să ajungă la sfârșitul lunii, dând adesea vina pentru greutățile lor pe cei bogați. Aceste relatări i-au modelat viziunea asupra lumii, plantând sămânța unei convingeri limitative care acum îi sufoca potențialul de succes.
„David”, i-am spus cu blândețe, ”este important să recunoști că nu toți oamenii bogați corespund stereotipului descris de părinții tăi. Bogăția, ca orice alt instrument, poate fi folosită pentru bine sau pentru rău. Caracterul unei persoane nu este determinat de soldul său bancar.”
Am decis să examinăm din punct de vedere somatic convingerea lui David folosind un ghid pas cu pas pentru a înțelege impactul său emoțional și fizic.
În primul rând, am identificat convingerea: David a notat: „Cred că oamenii bogați sunt răi”.
David a început explorarea noastră cu un scurt exercițiu de mindfulness, respirând adânc și lent pentru a se concentra și a deveni mai prezent. L-am invitat să își aducă în minte convingerea. El a repetat în tăcere convingerea și s-a concentrat asupra oricăror reacții sau sentimente imediate.
David a efectuat o scanare corporală, observând zonele de tensiune, în special în piept și umeri. L-am încurajat să se concentreze asupra senzațiilor; el le-a descris ca fiind grele și constrângătoare. L-am invitat să respire în aceste senzații. David și-a imaginat că își îndreaptă respirația către aceste zone, vizualizând senzațiile înmuindu-se cu fiecare expirație.
Am început să explorăm cu curiozitate ceea ce era prezent. El a recunoscut sentimente de anxietate și tristețe care însoțeau senzațiile fizice. Am făcut loc pentru asta: L-am încurajat să respire „spațiu” în fiecare senzație, permițându-le să rămână acolo atâta timp cât sunt prezente, ca și cum ar fi stat cu prieteni vechi.
Am reflectat asupra originii convingerilor sale, amintindu-ne de luptele și învățăturile părinților săi. Le reamintesc clienților că familiile noastre de origine sunt primii noștri socializatori, adică învățăm de la ele cum să fim în lume, ne învățăm percepțiile și credințele din punctele de vedere și interpretările familiilor noastre. Apoi internalizăm aceste mesaje ca fiind propriile noastre convingeri.
În următoarele câteva ședințe am revenit la lucrul cu aceste senzații care erau acum pe deplin conștientizate. David i-a provocat cu blândețe convingerea considerând: „Oamenii bogați își pot folosi resursele pentru a face bine”. Și „Eu pot fi o persoană bogată care își folosește resursele pentru bine”. El a observat o ușoară relaxare în piept pe măsură ce a îmbrățișat această nouă perspectivă. Această regândire a dus la o schimbare a percepției sale asupra banilor, finanțelor și bogăției. În timp, David a simțit mai puțină constricție în corpul său în ceea ce privește bogăția și relația sa cu aceasta.
La sfârșitul fiecărei ședințe, David a petrecut câteva momente integrându-și ideile, recunoscând modul în care convingerile îl afectau din punct de vedere somatic și emoțional. În cele din urmă, a practicat autocompătimirea, înțelegând că schimbarea convingerilor adânc înrădăcinate necesită timp. Compasiunea implică, de asemenea, recunoașterea faptului că predecesorii noștri fac tot ce pot cu instrumentele de care dispun; dacă strămoșii lor aveau convingeri limitative cu privire la bogăție, atunci acestea sunt cele care se transmit de obicei din generație în generație, până când o nouă convingere este examinată și internalizată.
Într-o zi, David a intrat în biroul meu cu un nou sentiment de încredere. „Am aplicat pentru locuri de muncă pe care nu le-aș fi luat niciodată în considerare înainte”, a spus el, «locuri de muncă în care chiar pot face o diferență și pot câștiga un salariu bun».
Cu timpul, credința lui David s-a transformat. El nu a mai văzut bogăția ca pe un semn al răului, ci ca pe o oportunitate de schimbare pozitivă. Pe măsură ce percepția sa asupra bogăției s-a schimbat, la fel au făcut și sentimentele și acțiunile sale, iar în curând și-a asigurat o poziție care se alinia valorilor și obiectivelor sale financiare.
Câteva luni mai târziu, David stătea din nou vizavi de mine, de data aceasta cu un zâmbet larg. „Nu credeam că voi spune vreodată asta”, a spus el, ”dar de fapt abia aștept să îmi construiesc viitorul. Simt că mi s-a ridicat o greutate de când mi-am reformulat convingerile despre bani”.
Călătoria lui David a fost o reamintire puternică a impactului profund pe care convingerile noastre îl au asupra vieții noastre. Prin provocarea și reformarea convingerilor sale limitative, el și-a deblocat potențialul și a îmbrățișat un viitor mai luminos și mai împlinit. A fi martor la experiențele, emoțiile și convingerile noastre somatice fără a ne identifica cu ele hrănește pacea interioară și deschiderea. Prin această practică, învățăm să ne onorăm experiențele fără a fi definiți de ele, ceea ce ne poate oferi un sentiment profund de libertate și bunăstare atât în corpul nostru, cât și în viața noastră.
