Articole din comunitatea CI

Sunt în ședința de mentorat cu una dintre colegele mele, practician Compassionate Inquiry®. Îmi trimisese înregistrarea sesiunii ei cu câteva zile înainte, iar eu aveam câteva observații notate pe care voiam să le explorăm împreună. „Ce s-a întâmplat cu tine aici?”, o întreb după ce vizionăm câteva minute din sesiune. […]

Stă în fața mea, cu maxilarul încordat și ochii aprinși de frustrare. „Nu înțeleg”, spune. „Sexul era incredibil. Nu mai simțisem niciodată genul acesta de atracție. Dar era haos. Acum sunt cu cineva stabil, bun, constant… și nu simt nimic. Ce e în neregulă cu mine?”  Lesia Sementsova Îmi dau

Inteligența artificială (IA) devine o prezență din ce în ce mai vizibilă în lumea sănătății mintale. De la instrumente de programare și note automatizate, până la chatbot-uri și software de analiză a emoțiilor, IA este adesea prezentată ca o modalitate de a îmbunătăți eficiența, accesibilitatea sau capacitatea de înțelegere. Totuși,

Sophia stătea vizavi de mine, cu mâinile agitate în poală. „Nu pot să cred că șeful meu a țipat la mine pentru că nu am respectat un termen limită”, a spus ea, cu vocea stinsă de iritare. „Nu e vina mea că nu-mi dau niciodată suficient timp. Și oricum, cui

În urmă cu doi ani, am ținut o prezentare despre convingerile de bază la prima conferință Compassionate Inquiry®, Confluence, din Vancouver, Canada. Am împărtășit informații privind strategiile de lucru cu convingerile de bază, în special în contextul CI. Când am fost rugat să vorbesc din nou anul acesta pe aceeași temă, am ezitat inițial. Revederea prezentării mele anterioare a readus în discuție…

Scopul grupului tematic „CI și psihedelicele” este de a crea o comunitate informată cu privire la utilizarea Compassionate Inquiry® (CI) în pregătirea și integrarea terapiei asistate cu psihedelice. Simultan, reflectăm continuu asupra calităților esențiale de care are nevoie un terapeut pentru a deține un spațiu sigur și plin de compasiune.

David stătea vizavi de mine în camera de terapie, luminată confortabil, cu umerii cocoșați și o încruntare adânc înfiptă pe față. Venise la mine căutând ajutor pentru dificultățile sale financiare persistente, dar în curând a devenit clar că provocările sale erau înrădăcinate într-o convingere mult mai insidioasă decât simplele probleme bugetare.

Compassionate Inquiry® m-a invitat într-o călătorie unică și transformatoare de vindecare. Impactul său puternic și continuu a modificat semnificativ atât relația mea cu mine însămi, cât și pe cea cu cei din jurul meu, într-un mod care va fi fundamental pentru autenticitatea, compasiunea întruchipat și rezistența mea pentru tot restul vieții. În relațiile mele, sunt acum mai capabilă să spun „nu” atunci când corpul meu îmi spune nu. Am o capacitate mai profundă de a fi prezentă și plină de compasiune. Sunt mai puțin reactivă și răspund mai conștient. 

În timp ce scriu această postare pe blog, cel mai mic dintre cei patru copii ai mei împlinește doisprezece ani, iar cel mai mare are douăzeci și doi. Am fost părinte jumătate din viața mea și aș spune că rolul meu de părinte nu se termină niciodată, deși copiii mei ar putea spune că nu mă opresc niciodată din a fi părinte (totul ține de perspectivă, nu-i așa?). Cu siguranță, însă, învăț mereu lucruri despre mine și, pe măsură ce avansăm în viață ca o unitate familială, continuăm să ne cunoaștem unii pe alții.

De Rhonda-Mae Nelson

Am fost rugată să scriu despre voință, compasiune și iertare. Nu inițiez niciodată subiectul iertării cu clienții mei; ei îl abordează rar cu mine. De asemenea, nu sunt o expertă în iertare, dar există locuri în care o experimentez. Voința și compasiunea au rolul lor și le împletesc aici în tapițeria iertării.